Sugestii de timp liber :restaurante, baruri si cluburi din Bucuresti si Romania.Cazare la pensiuni,vile,hoteluri.Sali Fitness & sporturi.Galerii foto si filme

Spune-mi ce vin bei, cum si cu cine-l bei si eu îti voi spune cine esti. (Norbert Got). 
A stii sa bei vinul este o adevarata stiinta. (Voltaire)

Cum aceste vorbe ating o parte sensibila a majoritatii barbatilor si prin extrapolare si a femeilor, e bine de stiut adevaratul “ritual” al consumului de vinuri, placerea savurarii fiind o adevarata experienta a simturilor si de ce nu, un “preludiu” spre alte senzatii.

Ca o prima operatiune scosul dopului se face fara agitarea sticlei, dupa care se trece la cea mai importanta si placuta operatiune: degustarea.

 La turnarea din sticla in pahar distanta dintre acestea trebuie sa fie cat mai mica, fara insa a sprijini gatul sticlei de buza paharului, pentru ca vinul sa curga in mod lin, placut. Prin degustare apreciem vinul ( ca de altfel si alte produse alimentare ) cu ajutorul organelor de simt: vazul, mirosul, simtul tactil si chiar auzul.

 Pregatirea paharelor este si ea importanta. Paharele trebuie sa fie usor mai stramte la gura, pentru o mai buna apreciere a aromei si a buchetului. La paharele cu picior, mana nu atinge peretii exteriori, lucru care ar putea schimba temperatura vinului, incalzindu-l.

 Pregatirea paharelor este si ea importanta. Paharele trebuie sa fie usor mai stramte la gura, pentru o mai buna apreciere a aromei si a buchetului. La paharele cu picior, mana nu atinge peretii exteriori, lucru care ar putea schimba temperatura vinului, incalzindu-l.

                                                               * * * 

Cu ajutorul ochiului se analizeaza urmatoarele elemente: limpiditatea, culoarea, degajarea dioxidului de carbin (efervescenta) si o serie de semne ale unor boli sau defecte. 

Pentru descrierea limpiditatii unui vin se folosesc urmatorii termeni: stralucitor, limpede, slab opalescent, tulbure.

Pentru descrierea unui vin se folosesc urmatorii termeni: stralucitor, limpede, slab opalescent, tulbure.

 

Culoarea este legata, in primul rand, de tipul si varsta vinului. Se apreciaza atat intensitatea, cat si nuanta culorii, existand in acest domeniu o mare diversitate.

Invechirea vinurilor albe in butoaie conduce la obtinerea unor nuante galbui, iar aciditatea mai scazuta, la obtinerea unor nuante aurii. Culoarea brun-galbuie sau alb cenusie pune in evidenta semne de imbolnavire a vinului rezultate in urma contactului indelungat cu aerul sau cu temperaturi ridicate, de peste 10-12 grade Celsius (oxidare, maturizare).

Vinurile rosii prezinta si ele o gama larga de nuante: rosu inchis, rosu rubiniu, caramiziu, acestea din urma fiind caracteristice vinurilor invechite. Fluiditatea vinului se apreciaza inca de la turnarea lui in pahar sau la o usoara rotire a acestuia. Uneori, consistenta vascoasa este un indiciu al imbolnavirii vinului. 

O buna temperatura de servire este esentiala pentru a putea aprecia cum se cuvine calitatile unui vin. Temperaturi prea scazute, de sub 6°C, anesteziaza literalmente vinul, facand sa dispara orice urma de aroma ori gust. Temperaturi prea ridicate, de peste 20°C, fac ca vinul sa devina plat, favorizand evaporarea rapida a alcoolului si, în consecinta, a aromelor. De aceea, atat vinurile albe seci cat si cele albe dulci se vor servi reci, la o temperatura de 8°C. Vinurile rosii lejere se vor servi relativ reci, la o temperatura de +12°C - 14°C pe cand vinurile rosii cu caracter, pline de tanin, se vor servi la o temperatura de 16 - 18°C.