 
index / localitate / Dezmat cu baclavale si vin rosu.
Dezmat cu baclavale si vin rosu.
Desertul lui Eros sau cum sa te indulcesti pana la coate.
 Odinioara, dupa un pranz copios, dupa ce se lingeau blidurile, se serveau prajituri cu genealogie orientala, cum ar fi baclavale, sarailie, degitei, muhalibiuri, gogoase, cataifuri, etc. Tot atunci apareau pe masa fructe zemoase, alaturi de sticle de vin. Si daca ne-am pus sa ne indulcim pe degete si sa renuntam la simandicoasele furculite, sa luam la bani marunti aceste dulciuri, apanajul celor bogati in veacurile trecute. Baclavalele raman niste preferate pe lista de prajituri, plimbandu-se de-a lungul veacurilor in tot spatiul euroasiatic. Originile baclavalelor se pierd in negura vremurilor, inventarea lor fiind atribuita asierienilor (sec. VIII I de Hh.), apoi grecilor si tot asa. Fiecare popor care a preluat reteta si-a adus contributia si cu putina inventivitate a adus baclavalele pe un piedestal al rafinamentului. Baclavaua se intalneste in peste 30 de bucatarii ale lumii si, surprinzator, la toate semintiile are aproximativ acelasi nume. 
Turcii si grecii spun ca baclavaua este prajitura lor traditionala, imprumutata de pe la ciprioti si apoi raspandita pe tot intinsul acestor tari. Baclavaua turceasca si cea greceasca nu se deosebesc prea mult, prajitura fiind servita deobicei cu un vin rosu. Baclavaua la americani este cea facuta dupa reteta greceasca, adica din cele mai fine foite de aluat.
Prajitura autentica se face intr-un cuptor cu lemne, dar si un aragaz e bun, daca pofta e mare. Prepararea baclavalelor nu necesita indemanare deosebita, dar mai bine prindeti o reteta de la un patiser priceput.
Prajitura, se poate manca atat calda, cat si rece, dar neaparat cu ceva lichide: vin rosu, apa sau limonada rece. In Bucurestii veacului trecut, se zicea ca: “Dupa carnurile si  pestele pranzului, omul se racorea cu baclavale, braga sau limonada. Prin balci umbla o vorba:
"Cine gust-o baclava odata
Face un baiat si-o fata.
Fata sa mi-o dea mie,
Baiatul la placintarie
Ca sa-nvete meserie!"
Baclavaua este o prajitura mult prea dulce pentru unii, calorica pentru altii. Alta categorie zice ca se ineaca in mult prea multa nuca sau miere; cu toate acestea, chiar si ei manaca din cand in cand o portie de baclava bine facuta. Ispita prajiturii nu ocoleste pe nimeni, chiar cu interdictiile nutritionistilor.
Inainte vreme cine lesina dupa baclavale, mergea la Capsa, gloria acestei cofetarii renumite datorandu-se si prajiturilor: de la placinte cu branza, savarine, serbeturi, torturi simandicoase frantuzesti sau vieneze si nu in utimul rand, baclavale sultanilor.
Puteti sa va bucurati de baclavale si celelalte rafinamentele culinare traditionale grecesti la orice restaurant cu specific elen. Odata cu gustul baclavalelor vi se vor trezi simturi si pofte. Daca mai sorbiti si un pahar  de ouzo (bautura traditionala greceasca), va este garantata o seara “jucausa”. Baclavale erau la mare pret la curtea sultanilor, fiind preferate de femeile care ii inconjurau si asta deoarece nuca si mierea (ingredientele de baza) sunt afrodisiace. Astfel toata lumea era multumita. Odata cu adaosul de scortisoara (afrodisiac specific pentru doamne) baclavaua a devenit o prajitura si mai ispititoare.
Si-am încalecat pe-un strut
Si-am mancat o baclava
Si v-am spus povestea aaa...
Cu gura plina : Da !
|
|
|
|
|
|
| 
