Relieful muntos al unei tari si ninsorea au favorizat mereu practicarea schiului. In leaganul schiului, adica Norvegia, acesta s-a practicat inca acum 4000 de ani. Primii s-au dat pe schiuri un cuplu de zeitati: zeul schiului - Ull si Skade, zeita schiului si a vanatorii. Skade a fost prima femeie – schior (mitologic, ce-i drept), care, scapand din mana un ren, si-a pus in picioare talpici de lemn. Fiind un mijloc de locomotie obisnuit in timpul iernii, prin sec. XVI in Norvegia exista un soi de posta rapida pe schiuri. Schiurile erau utile in razboie pentru regimentele de schiori-luptatori (sec. XVIII).
Este celebra aruncarea in aer de catre sase schiori norvegieni din trupele speciale a uzinii de apa grea din regiunea norvegiana Telemark, ocupata de nazisti.
Pentru o deplasare mai rapida pe zapada, oamenii si-au facut de-a lungul timpului, cum au stiut ei, schiuri din crengi, au folosit bete, fiind reprezentati in picturi rupestre cu picioarele indoite. Schiurile antichitatii erau diferite ca lungime, cel scurt (captusit cu piele) fiind folosit ca dispozitiv de impingere.
Laponii isi alegeau coniferele (pinii) din care fabricau schiurile astfel incat sa aiba o inclinatie spre soare si o curbura naturala pronuntata. Astfel varfurile schiurilor erau naturale si mai rezistente in timp.
In Evul Mediu schiurile erau vazute ca o mare vrajitorie, asta deoarece nordicii pe schiuri erau considerati niste vietati demonice, cu picioare deformate si care se pot deplasa extrem de rapid.
Interesul pentru schi ca sport, s-a aprins in secolul al XIX-lea, in tinutul Telemark din sudul Norvegiei. Sondre Norheim a folosit legaturile fixe la schiuri, permitand sarituri si alte flic-flacuri aeriene, combinand schiatul clasic cu sarituri si slalom. Lui Norheim ii apartine iventia schiurilor “telemark”, care stau la baza schiurilor care se produc in prezent.
Cuvantul “slalom” provine din limba norvegiana, combinand doua cuvinte: “sla” – panta / suprafata lina si “låm” – partia de la baza pantei. In timp a devenit o denumire generica pentru intreceri la schi fond, cu traversarea de portiuni diferite de relief.
Toate expeditiile spre polii Pamantului, datoreaza schiurilor din victoria lor. La Oslo, la “Muzeul Schiurilor” si pe nava “Fram” se pastreaza echipamentul folosit de Amundsen (primul explorator care ajunge la Polul Sud dupa 3000 de km pe schiuri) in expeditia din 1911.
Pe drept cuvant schiul este sportul sporturilor in Norvegia, fiind o mandrie nationala, cercetatorii polari avand o contributie semnificativa la inspirarea practicarii acestui sport.
Federatia romana de schi apare in 1931, avand ca predecesoare societatea de schi “Karpathia”, atestata la Brasov inca din 1880. Un lucru notabil a fost clasarea Romaniei pe locul I in 1949 la prima editie a Jocurilor Balcanice de Schi, Romania fiind totodata si gazda.
Astazi shiurile se aleg in dependenta de mai multi parametri: tipul de schi practicat (shi de fond sau alpin), grad de cunoastere a tehnicilor, pe unde vrei sa te dai cu schiurile, inaltime si greutate. Betele de schi se ajusteaza si ele dupa inaltime, regula fiind de aproximativ trei patrimi din inaltime plus 2 cm. In aproximativ sase zile de cursuri si un copil de 4-5 ani poate invata toate cele 6 trepte ale scolii de schi.
Articole de g jovmir
