Nu eram inca decisi daca sa pornim la drum sau nu. Starea vremii nu se arata grozava. Dar am hotarat sa incercam. Drept urmare, ne-ar urcat in masina si am pornit-o si am luat-o din loc. Itinerariul nostru avea sa urmeze ruta Bucuresti -Buzau, apoi Buzau- Brasov prin DN 10.
Primul pit-stop pe care il aveam in plan - Vulcanii Noroiosi. Personal sunt adeptul unui peisaj spectaculos si recunosc ca aveam rezerve fata de aceasta prima oprire. Cineva insa mi-a spus :”dute mai sa-i vezi – macar o data in viata”. Din comuna Barca un indicator spre dreapta ne indruma spre o parte a Vulcanilor Noroiosi.Drumul este ok, iar senzatiile oferite la condus – excelente.Multe subiecte de fotografiat - de la teme abstracte, pana la punti suspendate.
La un moment dat ne-am oprit pentru ca ajunsesem intr-un loc care mi-a trasmis o puternica senzatie de salbaticie. Dealuri de jur imprejur. Si un soarece de camp foarte atent la vulturii de sus. Taras grapis, mi-am scos aparatul si l-am fotografiat.
Drumul a constinut apoi pe inca cativa km, la fel de spectaculosi ca si primii. La final, o parcare amenajata, si maretii vulcani. Din fotografiile pe care le-am vazut pana acum cu ei, mi se pareau mai mari. In realitate nu-i asa. Asta nu insemna ca isi pierd intru-catva din frumusete si originalitate.
.jpg)
Oricum, inainte de toate sunt o chestie educativa. Vezi cum pamantul iti vorbeste la propiu prin bulele pe care le emana. Am indraznit sa pasim mai departe, cautand si mai mult sezatia de “rupere de lume”, pe care am si gasit-o.
Aproape ca am uitat cat era ceasul. M-a trezit intunecimea de afara. Nu am explorat chiar tot, dar locatia mi s-a parut super pentru cei in cautare de rupere de cotidian. Si am sa revin.
.jpg)
In zona mai sunt cateva puncte de atractie. Printre ele enumerez Muzeul de Chihlimbar de la Colti, tabara de sculptura de la Magura , vestigiile rupestre de la Alunis. Pentru mai multe informatii puteti citi acest articol.
Din pacate, previziunile sumbre pentru duminica vis a vis de vreme m-au facut sa renunt in a chinui masina pe un drum plin de hartoape. Nu ca nu as fi chinuit-o, insa , perspectiva gropilor ascunse de apa m-a dezarmat realmente.
Initial pentru duminica aveam in plan o drumetie la lacul Vulturilor, dar , aceeasi vreme m-a facut sa aplic planul B. Si astfel ca, duminica dimineata ne-a prins in Prejmer. Localitatea adaposteste o frumoasa biserica medievala fortificata, candva celebra pentru “orga” ei. Mai multe detalii aici.
Din nefericire cultura in Romania este administrata de niste oameni egoisti. Spun asta datorita programului de functionare. Stimati domni si doamne care va ocupati cu administrarea acestor lacasuri istorice: istoria nu este doar a Dvs! Intelegem ca fiecare om are nevoie de zile libere - insa nu am vazut pe nicaieri in Europa muzee inchise duminica. Dati-va demisia si dispareti din peisaj daca nu sunteti in stare sa constientizati ca ceea ce faceti Dvs este un act nevolnic de a-i priva pe cei care chiar doresc sa afle mai multe informatii despre trecutul lor. Sa va fie rusine!
Din fericire la urmatoarea destinatie din itinerar am intalnit opusul, fapt pentru care am sa-i dedic cateva randuri – nu numai bisericii, cat si oamenilor ce o intretin. Caci omul sfinteste locul. Biserica Harman este localizata in centrul satului si exact ca la Prejmer, santul cu apa inconjoara forma eliptica a constructiei. Zidurile in prezent au 12 metri si sunt prevazute cu un coridor de veghe.
Loc de adapost pentru comunitatea in timpuri stravechi, Harman are o particularitate aparte : micile chilii sunt suspendate pe zidul bisericii, accesul fiind prevazut cu scari foarte abrupte. Ni s-a spus ca in vechime scarile se puteau retrage sus. Biserica este bine intretinuta, in fiecare duminica fiind slujba pentru enoriasii care au mai ramas – la ora actuala 115 suflete.Arhitectura prezinta elemente romanice, in special in interior, afara predomind elemente gotice.Se pot observa pernutele pe banci, si cartile de rugaciune care dau o nota aparte.
Oamenii care se ocupa de acest loc merita tot respectul si lauda. Biserica este casa lor, si o ingrijesc cel putin exemplar.Iarba , florile, curatenia de pe jos…Mai mult decat atat sunt dornici sa-ti explice despre trecuturile bisericii, si fac tot efortul sa o promoveze ca si obiectiv in excursii.Le multumim pe acesta cale pentru tot timpul pe care ni l-au acordat.
La recomandarea dl Dieners am plecat spre Sanpetru, aflata doar la cativa km de Harman. Din nefericire aceeasi poveste ca la Prejmer. Dl administratori (Prejmer si Sanpetru) randurile de mai sus va sunt dedicate.
Cam asta a fost. O bucatica din Romania: mereu surprinzatoare, cu bune si rele.
Un articol de Costin Frunza
Mai multe foto din aceasta tura :
