Varful Musala – 2925 metri este cel mai inalt varf din Balcani. Ne batea gandul sa il vizitam inca de anul trecut din primavara, dar n-a fost sa fie. Oportunitatea a aparut insa in aceasta iarna , dupa ce am pus in balanta mai bine cat ar fi un drum pana in Borsa si cat ar fi unul pana in zona Rila - Bulgaria. Raspunsul : din Bucuresti e la fel. Unde mai pui ca nu fusesem niciodata.
Informatii despre Musala am gasit pe internet. Drumul pana in zona il mai facusem – cel putin pana in zona Sofia. Stiam cum se circula la vecinii bulgari asa ca ne-am pornit pe data de 25 decembrie spre Borovetz, una din faimoasele statiunile de ski bulgare.
Aveam sa stam la cabana “Musala” situata la aprox. 2400m altitudine. Pana acolo am ales sa”trisam” intru-catva ruta, apeland la telescaun. Odata ajunsi la statia Irecek am pornit un picut la vale pentru a intra mai apoi pe poteca ascendenta ce avea sa ne scoata la lacul “Musala” si binenteles la cabana.Daca cat au fost partii, zapada a fost ok, imediat ce am parasit zona, ne-am si afundat in zapada pana la brau. Ne-am blestemat zilele innotand ca niste mormoloci, si ne-am promis o investitie in niste rachete de zapada.
Ajunsi la cabana, ne-am lasat bagajele si ne-am cazat. Deosebirea fata de cabanele romanesti este cel putin vizibila, ca sa nu zic izbitoare. E drept ca nu sunt conditiile din Alpi, dar nici gunoiul romanesc – si aici trebuie sa subliniez starea deplorabila a cabanei Sambata de Sus, care din punctul meu de vedere, si al altora – este mai rea decat un grajd.
Ziua urmatoare ne-am propus sa ne ducem pe varful Musala, initial pe o ruta mai tehnica. Dimineata ne-a intimpinat insa cu ninsoare si vant. Drept urmare ne-am pornit pe ruta clasica si binenteles tot prin zapada mare. Nu am reusit sa vedem nimic, si pot spune ca a fost mai mult o chestie de anduranta si de psihic. Am ajuns cam in 4 ore si ceva sus pe Musala, plini de zapada. Acolo ne-am odihnit un picut am baut un ceai si am facut cateva poze. Pe varf exista o statie meteo, mi-a adus aminte de varful Omu, caci peisajul este in mare parte asemanator.
Ne-am pornit la vale, si beneficiind de data asta de faptul ca facusem urme, am ajuns la cabana noastra in mai putin de doua ore. Am fost intampinati cu bere si o delicioasa ciorba de fasole.
Ziua a doua a venit ca un soi de revansa fata de ziua precedenta. O vreme cristal, si totul inghetat bocna. Ne-am propus sa mergem iar pe Musala, dar de data aceasta pe ruta pe care am fi vrut sa mergem cu o zi inainte, ruta tehnica care strabatea mai multe varfuri de peste 2700 metri.In ordine varfurile peste care am trecut au fost : Deno – Irecek – Mala Musala - Musala Traseul in sine l-as estima ca la un 2b-3a – pentru ca am facut in proportie de 85% creasta matematica, neprezentand pasaje foarte tehnice, insa avand portiuni expuse. Peisajul este fantastic. Traseul poate fi facut si vara, si in acest caz, totul se reduce la un grad 1b, portiunile de catarat fiind ocolite.
Toata dantelaria de varfuri ne-a luat cam 5 ore cu tot cu pauze. Ajunsi pe varf, doar am stat la un ceai si o tigare, si apoi am luat-o la vale. Cand am ajuns la gazda noastra , am sarbatorit din nou cu o bere si-o ciorba de fasole.
Ziua a treia am decis sa o lasam pentru plimbare…mi-as fi dorit sincer un ski, caci in Borovetz sunt partii cred ca cat in toata Romania – aproximativ 65 km de partii. Nu mai vreau sa amintesc despre starea lor, ca incep sa ma enervez. Ca si concluzie : arata foarte bine.
Preturile sunt cam asa si asa. Ne-am oprit la o terasa aflat pe partie si am auzit remarci de genu in romana fireste “ nici la astia preturile nu mai sunt cum au fost”. Si cam e adevarat in mare parte. Dar, as completa, nici pe valea Prahovei preturile nu ar trebui sa fie cum sunt.
Pe scurt, cu tristete trebuie sa o recunosc, bulgarii ne bat la capitolul ski. Si as indrazni sa spun si la calitatea serviciilor.
Ultimele zile din vacanta noastra am ales sa le petrecem in Veliko Tarnovo. Aflat nu departe de granita, intr-o zona de deal-podis as zice, Veliko are o istorie propie. Fosta capitala a taratului bulgar, Veliko Tarnovo este un orasel construit pe terase ( ma refer aici la orasul vechi) caci exista o amprentata a anilor de comunism si la ei ( blocuri gri si furnale). Dar , le lasam pe acestea deoparte, si daca incepem sa cutreieram stradutele inguste si in panta cu siguranta ca vom regasi o boemie asemanatoare oricarui oras vechi medieval. Orasul este “vegheat” de departe de ruinele fostei cetati ( dateaza din 1300 )asezate pe o colina, acum putand fi vizitate zidurile si fortificatiile – si ca o chestie care e musai de vazut : biserica. Care biserica are niste picturi care mi-au lasat personal o impresie cel putin fantastica as zice. Vedeti mai multe in galeria foto ce insoteste acest articol. Dupa plimbarea in cetate, ne putem trage sufletul la una din multele taverne, si daca tot suntem la masa, atunci e de incercat macar una din duiumul de specialitati bulgare servite in vase de ceramica.Daca suntem amatori de suveniruri, Veliko ne asteapta cu tot soiul de magazinase cochete in care putem gasi obiecte din argint ( toate lucrate manual), obiecte din ceramica, lemn, metal si daca vreunul din voi este pasionat de obiecte vechi il anunt pe aceasta cale ca aici va gasi o oferta destul de generoasa in anticariate.
Seara , daca avem noroc, primaria orasului ne invita un un spectacol inedit de lasere, cu toata cetatea luminata. Mixtura de sunet si lumina va va placea cu siguranta. E o chestie comerciala in tot show-ul asta, dar sa fim seriosi...comertul tine in spate si conservarea aceastor mosteniri istorice.Atentie mare la sofat. Peste tot sunt numai plecari in rampa, si curbe foarte stranse. Atentie si cu parcarea. Se ridica masinile rapid in caz ca sunt gasite parcate neregulamentar.
Amatorii de escalada stiu deja ca in preajma Veliko Tarnova sunt o sumedie de locuri: faleze care mai de care isi imbie musterii cu tot soiul de rute. Iar daca nu sunteti pasionati de sport , puteti face o plimbare pe langa satucele din jur, sau puteti vizita una din multele manastiri aflate cam in raza de 20 de km fata de Veliko. Noi am vizitat una Preobrazhenski - care mananstire ne-a mirat cu al ei turn cu ceas. Chestie pe care nu o prea vezi la manastirile ortodoxe. Tot aici, am putut admira o frumoasa pictura ce simbolizeaza roata vietii, dar si o cromatica foarte vie a usilor si ferestrelor. Iar daca ati fost “rai” asezati-va numai pentru cateva minute pe scaunele ce au cateva sute de ani – special concepute parca in a le aduce aminte enoriasilor ca trebuie sa stea “atenti si trezi” in fata Domnului.
Text si foto : Costin Frunza
Au participat in aceasta excursie : Costin Frunza si Eugenia Jovmir
Toate drepturile apartin autorului si Funromtour.ro
In incheiere, cateva informatii utile:
-distanta intre Bucuresti – Sofia –Borovetz aprox 460km
-distanta intre Bucuresti – Veliko Tarnovo aprox 200km
-paritatea leva – euro : 1,92 :1
-preturi – cam ca in Romania, in unele parti mult mai jos
-preturi de cazare la cabana Musala : aprox 15 leva/pers/zi
-pret bere/cafea/ciorba la cabana Musala : 3 leva
-preturi de cazare pensiune Veliko Tarnovo : de la 45leva/camera
-pret gondola Borovetz – Irecek (aprox 2300m) – 40 leva
-pret intrare / vizite manastiri,muzee : 2 leva /pers; este permisa fotografierea
-casele de skimb in Borovetz , Veliko Tarnovo sunt deskise pana noaptea tarziu; primesc si lei romanesti
-atentie la pastrarea vitezei legale la bulgari – sunt radare; partea buna e ca nu sunt localitati asa de dese ca la noi, drept urmare viteza de croaziera ajunge la un 90km/ora, constant.
Galerie foto
