Şipe aceste meleaguri mărturiile arheologice de la Bistriţa, Şintereag, Năsăud etc. atestă urme de civilizaţie neolitică, iar cele de la Sînmihaiul de Cîmpie, Năsăud etc. existenţa unei înfloritoare culturi în epoca dacică şi daco-romană, la Orheiul Bistriţei, a castrelor romane; dovezile istorico-documentare atestă continuitatea de viaţă şi cultură a populaţiei româneşti pe aceste meleaguri, convieţuirea cu saşii, condiţiile specifice zonei năsăudene create prin înfiinţarea regimentelor grănicereşti, dezvoltarea comerţului şi a meşteşugurilor etc.
Veti rămane profund impresionat de frumuseţea şi originalitatea costumului popular năsăudean care se poartă încă, nu numai în zile de sărbătoare ci şi în zile de lucru, de bogăţia ţesăturilor din interioarele caselor ţărăneşti, în special a covoarelor care acoperă aproape în întregime pereţii camerei de oaspeţi, de originalitatea arhitecturii populare şi a modalităţilor de preluare şi adaptare la construcţiile noi a unor elemente arhitecturale tradiţionale, de talentul şi măiestria unor meşteşugari şi creatori populari contemporani, de frumuseţea şi originalitatea unor obiceiuri şi datini locale, de activitatea deosebit de intensă ce se desfăşoară în cadrul mişcării artistice de amatori care pune în relief valorile autentice ale tezaurului creaţiei noastre populare.
BISTRIŢA
Frumoasa şi pitoreasca reşedinţă a judeţului întemeiată încă în secolul al XIII-lea, puternic centru comercial şi meşteşugăresc, suscită şi astăzi interesul prin valorile de artă populară şi etnografie ce pot fi găsite aici. Astfel, în Muzeul judeţean de istorie există o valoroasă colecţie de ţesături şi costume populare caracteristice zonei năsăudene, iar în oraş continuă să-şi desfăşoare activitatea meşteşugari cu faimă în crearea de obiecte de artă populară din domeniile lor.
Poposind în oraş se pot vedea lucrand cojocarii bistriţeni, ale căror pieptare cu ciucuri colorate imprimă o notă aparte imaginii generale a portului tradiţional local. Tot în oraşul Bistriţa există încă şi olari saşi care creează piese specifice, reprezentative, ale ceramicii săseşti locale. La Casa de cultură orăşenească evoluează şi echipa de artişti care interpretează dansuri populare germane.
JOSENII BARGĂULUI
Comuna, plină de farmecul şi pitorescul cadrului natural al satelor de pe valea Bargaielor, este deţinătoarea străvechiului meşteşug al ceramicii negre, ultimii olari ocupîndu-se cu confecţionarea de ceramică neagră pînă în preajma celui de al doilea război mondial. Faptul apare cu atît mai interesant cu cît Josenii Bargăului a fost singurul centru de ceramica neagră din această parte a Transilvaniei, satele învecinate — Susenii şi Mijlocenii Bargăului, fiind centre de ceramică roşie. Meşteşugul olăritului se menţine şi azi doar în Mijlocenii Bîrgăului, confecţionîndu-se însă numai ceramică roşie.
Pentru a descifra din tainele acestui meşteşug îi sugerăm vizitatorului să apeleze la talentaţii olari care în decursul multor ani, în tinereţea lor, s-au ocupat cu confecţionarea de oale negre de diferite mărimi şi forme, de ulcioare şi alte piese ceramice.
În Josenii Bargaului există încă tipul de casă veche cu tindă la mijloc, cu amenajarea interiorului în maniera specifică tradiţiei locale. Tot în această aşezare se pot vizita velniţe şi pive de pantera în plină activitate, precum şi daracul de scărmănat lînă şi prese de ulei construite din lemn.
LECHINŢA
Recomandăm un popas în această localitate renumită pentru vinurile sale, pentru că aici se întîlnesc încă numeroase elemente de cultură materială, îndeosebi uneltele de muncă şi vase de străveche tradiţie legate de lucrul la vie şi prepararea vinului. Aici se practică unele datini şi obiceiuri specifice locale legate de această ocupaţie.
LEŞU
Situat într-o pitorească vale de la poalele Munţilor Bîrgaului, Leşul Ilvei se detaşează prin renumitul spectacol „Rapsodia triscasilor", care are loc în fiecare an în lunile august sau septembrie. Prin participarea regulată a unor formaţii de fluieraşi cu faima din alte cîteva judeţe, Rapsodia trişcaşilor a devenit o amplă şi originală sărbătoare populară a vremurilor de astazi.
LIVEZILE
Cine ajunge la Bistriţa să nu precupeţească timpul pentru a vizita şi Livezile, mai exact Colecţia etnografica şi de arta populară a lui I. Rusu, alcătuită dintr-un mare număr de piese autentice foarte valoroase, adunate din toate satele năsăudene.
Exponatele sînt orînduite în cîteva încăperi, pe pereţi şi în vitrine, iar în curte este amenajată o stînă cu unelte şi ustensile pastorale caracteristice zonei. Aici se află şi o originală colecţie de bîte ciobăneşti ornamentate în diferite tehnici.
Veti ramane surprins de frumuseţea şi valoarea obiectelor de artă populară; reţin atenţia îndeosebi şirurile de cănceie atîrnate de grindă, apoi cănceiele ce atîrnă în cuiele de lemn ale unui vechi blidari, suita de blide adînci, smălţuite şi înflorate, multe din ele datînd din primele decenii ale secolului nostru etc., costumele populare, piesele făcute din piele.
MIJLOCENII BARGĂULUI
În sat continuă să practice meşteşugul olăritului. Se confecţionează, cu multă fantezie, ceramică roşie. Este sugestiv în această privinţă faptul că nici una dintre piesele puse la ars într-un singur cuptor — şi numărul acestora se ridică la circa 400—500 de bucăţi — nu este identică una cu alta.
NĂSĂUD
În Năsăud se pot recomanda: Muzeul orăşenesc şi piaţa săptămînală. În Muzeul orăneşesc, amplasat în fosta cazarmă a regimentului grăniceresc năsăudean ce datează din secolul al XVIII-lea, se află expuse o serie de obiecte etnografice foarte valoroase. Notăm între acestea uneltele de muncă, îndeosebi uneltele agricole, precum şi instalaţiile tehnice ţărăneşti.
În piaţa săptămînală din Năsăud se aduc şi astăzi o mare varietate de produse meşteşugăreşti, unele din ele putînd fi considerate drept autentice creaţii de arta populară.
ŞANŢ
Comună cunoscută încă din 1936 datorită cercetărilor sociologice întreprinse de echipele conduse de profesorul Dimitrie Gusti menţine treaz interesul vizitatorului prin multiplele sale valori de natură etnografică.
Aşezarea îşi păstrează structura sa tradiţională cu case construite aproape în totalitate numai din lemn, înşiruite de-a lungul drumului.
Aici se află încă „in situ" mai multe tipuri de case dintre care menţionăm casa alcătuită din tindă şi două încăperi de locuit, căreia i s-a adăugat un perete median în lungul tinzii pentru a putea fi împărţită exact în două în scopul locuirii ei, în continuare, de către două familii. Se menţin ca elemente specifice ale casei năsăudene tîrnaţul, adică prispa cu balustrada de lemn, cu stîlpi de lemn necrestaţi, modul de dispunere a şindrilei care se deosebeşte de cel din alte zone, mai ales de cele învecinate ale Moldovei.
Tot în Şanţ pot fi văzute şi case noi, moderne, de tipul vilei, cu cinci, şase sau chiar mai multe încăperi.
În majoritatea caselor din satul Şanţ interiorul constituie o surpriză pentru cel ce le trece pragul, fiind bogat împodobit cu covoare ţesute de mîna harnică a femeilor, cu ştergare cu alesaturi ţesute, cu căpătîie de pernă înflorate etc. În Şanţ se observă, poate ceva mai pregnant decît în multe alte părţi, caracterul de masă pe care-l are creaţia populară contemporană în domeniul ţesăturilor, stare de lucru explicată prin influenţa opiniei publice locale care preţuieşte hărnicia şi talentul femeii după frumuseţea şi ineditul ţesăturilor şi cusăturilor pe care le are în casă. Drept urmare, se constată un fenomen de „concurenţă" în crearea modelelor noi, originale care sa împodobească interiorul casei, multe ţesătoare putînd fi considerate talentate creatoare populare, stare de lucru ce face întru totul firească imaginea femeilor din Şanţ lucrand în tîrnaţul caselor la războiul de ţesut, la fel ca în vremurile de demult.
Turistul care ajunge aici într-o zi de duminică sau de sărbătoare va avea imaginea vie a unui vechi sat românesc în care toată populaţia este îmbrăcată în portul de veche tradiţie locala.
Astăzi în Şanţ, vizitatorul atent surprinde prefacerile pe generaţii ce au loc în costumul popular. Vara sau toamna au loc nunţile la care nu numai că se îmbracă portul tradiţional de întreaga colectivitate sătească, dar mireasa îşi face anume pentru căsătorie mai multe rînduri de haine. Unele mirese îşi fac chiar cîte zece-douăsprezece costume, iar mirele umblă îmbrăcat numai în port tradiţional.
În sat piesele de costum bărbătesc sau femeiesc de veche tradiţie se pot vedea în colecţia alcătuită de ţăranul Moise Haralambie. În colecţie există abunul alb ce se purta frecvent odinioară, cojocul femeiesc cu mîneci lungi, bogat înflorat, zadra cu dungi verticale, pieptare înflorate etc.
Impresii cu totul de neuitat îi vor rămîne turistului care va poposi în comuna Şanţ în timpul sărbătorilor de iarnă şi în cele şapte duminici care urmează cînd se desfăşoară aşa-numita bere — un obicei străvechi practicat şi azi. într-o casă anume se adună flăcăii şi fetele din sat îmbrăcaţi în costume populare, petrec şi joacă, iar femeile bătrîne cu ochiul atent urmăresc desfăşurarea jocului, căci, după tradiţie, flăcăul care ia fata la jocul întîi va fi de bună seamă viitorul soţ al fetei încă în acel an.
ŞIEUŢ
Pitoreasca localitate de pe Valea Şicului conservă multe aspecte tradiţionale de civilizaţie şi cultură populară. Notăm, mai întîi de toate, costumul popular purtat încă în proporţie de masă şi în zilele de lucru, impresionant prin frumuseţea şi originalitatea sa.
Astfel, mai pot fi văzuţi pe ogoarele satului sătenii care lucrează îmbrăcaţi cu piese de costum tradiţional, reţinand atenţia îndeosebi camătă cu ciupag şi catrinţa din portul femeiesc bătrînesc, iar la tinere bogăţia şi fineţea motivelor florale ale cămăşii, precum şi catrinţele cusute cu şire de bumbac colorat în roşu, verde şi cu ciucuri. Deasupra se poartă pieptare de piele înflorate sau pieptare de barson. Portul bărbătesc are frumoase pieptare bogat ornate cu ciucuri coloraţi.
Mulţi dintre bărbaţii mai în vîrstă din sat cunosc aspectele caracteristice de viaţă şi cultură la stînele de pe Munţii Călimani. La stînele de vară şieuţenii păstrează pînă în zilele noastre structura şi modul de organizare tradiţional al tîrlei, precum şi vechile unelte şi tehnici de preparare a produselor lactate.
În zile de sărbătoare şi la nunţi se practică vechile datini locale pline de farmec şi originalitate. Echipa de dansatori a căminului cultural încîntă cu virtuozitatea interpretării dansului popular local.
Trasee:
Bistriţa-Livezile-Josenii Bargaului-Mijlocenii Bîrgaului
Bistriţa-Nasaud
Bistrita-Sieut
Nasaud-Lesu Ursului
Nasaud-Sant.
