Incursiuni in trecut.Palatul Cnejilor.
La poalele Ceahlaului , se alfa candva un palat impunator.Ruinele sale intampina vizitatorii dupa un drum de vreo 3 km prin satul Schit, ruine ce se afla pe un platou din stanga paraului cu acelasi nume.
Fiind tot ce a dainuit de-a lungul vremilor dintr-un vechi complex arhitectocnic pe care si astazi localnicii il numesc Palatul Cnejilor. Initial manastire, apoi curte boiereasca fortificata, Palatul Cnejilor a fost un loc de desfasurare a atator evenimente - unele din ele fiind consemnate istoric , altele ramanand in legenda sau in folcloristica locala.

Nu se poate afirma cu certitudine insa conform dateleor existente, se pare ca schitul ( care a constituit primul pas al constructiei) dateleaza de prin sec 13. Devine apoi parte a manastirii Neamt ( 1458) , pentru ca mai apoi in timpul lui Ieremia Movila sa devina Manastirea Pionul si in cele din urma Schitul Hangu.
In timpul domniei lui Vasile Lupu, schitul este inzestrat cu mosii intinse si intregite in cursul sec al 18-lea.Dar de la inceput, aflandu-se pe mosia Hangu a boierilor Cantacuzini, Manastirea Pionul intra in conflict cu acestia , dand nastere la un lant neintrerupt de procese si incalcari.
In anul 1791, cand Matei Cantacuzino obtine de la tar titlul de cneaz impreuna cu alte distictii imperiale, atacurile juridice impotriva schitului se intensifica, si in ciuda eforturilor Mitropolitului Veniamin Costache, schitul isi pierde o mare parte din propietati, iar in 1840 calugarii se muta la Schitisor.
Obtinand castig de cauza, cnejii Cantacuzini trasforma biserica intarita la la Schit intr-o redutabila curete boiereasca fortificata, modificand chiliile , construind noi anexe, intarind zidul deincinta.
La Palatul Cnejilor, vin adeseori in vizita Wilhelm von Kotzebue, diplomat, scriitor şi publicist german, soţul Aspaziei, sora Cantacuzinilor. Nici Vasile Alecsandri nu ocolea cetăţuia de sub Ceahlău şi cu el soseau, probabil, şi alţi adversari ai regimului absolutist instaurat de Mihail Sturza. Alexandre Dumas - tatăl dovedeşte prin descrierile din Strigoiul Carpaţilor o bună cunoaştere a locurilor din această parte a Văii Bistriţei, numărându-se şi el printre cei care au poposit la fostul Schit Hangu.