Potcoave cu noroc de la Nea Iosca.
Meseria de fierar e pe duca. Ultimii mesteri fierari isi exercita meseria sub povara anilor si a tehnologiei. Au devenit monumente ale unei epoci apuse. In acele vremuri era coada la fierar, cel pe care il stiau toti caii de peste 3 ani si tot boii pus la jug. La potcovarie era loc de socializare si mare forfota, caci fiecare animal avea nevoie de "supraincaltari" de fier ca sa fie util in gospodarie.
Fierarii aveau aura unor imblanzitori ai metalelor, oameni cu putere asupra focului si fierului. Potcoavele - semn ale norocului le calauzeau vietile desfasurate intre nicovale si nechezatul naravas.
La poalele Pietrei Craiului, la o aruncatura de bat de cabana "Plaiul Foii" rezista stoic o fierarie pe care o cunosc obisnuitii zonei - micuta fierarie a lui Nea Iosca. Oficial e Iosiv Bece si isi are originile in Odorheiu-Secuiesc.
Cu o palarie harghiteana, amintind de locurile de bastina, la cei 76 de ani, Nea Iosca are o figura blanda si smerita, cu o privire inspirand multa caldura. Mereu e gata sa-ti arate minuscula gospodaria formata dintr-o casuta-atelier, compartimentata cu garaj, depozit, fierarie si o camaruta cu pat, masuta si sobita. Nea Iosca isi incepe povestea cu cifre: 40 de ani a fost angajat ca fierar in fostul regim si de 45 de ani s-a stabilit la baza masivului Pietrei Craiului. S-a mai plimbat si prin alte parti, dar a revenit "in Piatra".
In timpul "colectivului" a fost angajat la "forestier", la intretinerea cailor.
Atelierul complet de potcovarie are o nicovala veche de peste 200 de ani. Nea Iosca a primit-o ca mostenire de la tatal sau, care se spune ca o avea din 1914, transmisa din generatie in generatie. Nea Iosca detine obiectele uzuale ale unei fierarii - ciocane, nicovale si foale. Cu acest instrument fabricat din piele si lemn, se ventila si asigura necesarul de oxigen.
Casa-fierarie a fost facuta de stat si a rezistat vremii, desi e din lemn. A rezistat asa cum s-a tinut acest mestesug care se realizeaza si azi completamente manual. Nea Iosca isi confectioneaza si cuie de potcovit, cat si carbuni. Desi a fost solicitat in nenumarate randuri pentru lucruri artizanale, balamale, fier forjat, batranul potcovar nu mai are forta sa lucreze ca pe timpuri. Se multumeste cu localnicii proprietari de cai sau boi. Boii au alte potcoave si sunt mai greu de strunit, dar impreuna cu stapanii animalului Nea Iosca ii potcoveste rapid.
In garajul casutei se afla un trabant bleu cu care o data pe saptamana pleaca spre Zarnesti dupa benzina pentru "drujba" si masinaria cu care care lemne.
Nevasta a plecat in lumea celor drepti de mai bine de 10 ani, lasandu-l fara un suflet care sa-i umple linistea iernilor.
Tehnica realizarii carbunelor
Nea Iosca ne atrage mai aproape de gramada de lemne aranjate frumos langa fierarie. E un con din lemne potrivite la centimetru. Acestei gramezi i se spune "boacsa". Dupa ce arde focul este inabusit cu praf din cenusa, dupa care viitorii carbuni sunt uscati.
Potcovarul de la poalele Pietrei Craiului
Batranul este cunoscut in imprejurimi. Mai greu e iarna, cand raman cei cativa localnici, vreo 3 la numar, restul personalului de la locatiile de pe vale plecand inspre casele lor. Isi face singur ciorba de cartofi si mananca modest din ce apuca sa cumpere. E mandru de tractorasul cu remorca fabricat cu manile lui si care e dispozitiv pentru carat lemne in batatura. Serile se retrage in camera mica de pustnic unde isi mai clateste ochii cu un televizor cu "antena". Dupa o noapte adanca, vine dimineata cu ritualul sau. Nea Iosca se reapuca de incalzit, lovit, potrivit, lipit si batut fierul....cat n-au ajuns caii.
