"Straiul a fost in Lisa de cand e lumea, lume."
Unde isi poate avea originile cerga mitoasa daca nu la poalele reci ale unui masiv infiorator prin frumusete si impasibil ca Fagarasul. Ca sa vezi cum se devine cerga pufoasa trebuie sa iei spre sud de Sambata de Sus.
La vreo 11 km e intrarea discreta in Lisa - localitate cu case mai rasfirate si stradute mai aerisite, unde s-a pastrat o instalatie veche de mai bine de 100 de ani si cu care are loc finisarea a straielor din lana. Instalatia denumita "La Valtori" functioneaza actionata de forta hidraulica a raului Lisa si in 2000 a fost integrata gratie unor investitii italiano-romane in circuitul turistic. Din mai pana in octombrie "La Valtori" refaci drumul lanii de la oite la straie.
Ceea ce veti vedea astazi la familia lui Viorel Greavu, cel care transmite mestesugul din generatie in generatie, nu a fost asa pana la implementarea proiectului "La Valtori".
"La baza demersului a stat necesitatea pastrarii instalatiilor si tehnicilor traditionale (cosul (cosul de paruiala, cosul de ingrosat, roata hidraulica si valtorile - platforme sub forma unui cos din scandurele oblice, mai adunate in partea de jos si mai late sus)".
Raul Lisa a fost sursa de inspiratie pentru sateni, care si-au construit in sec. XIX 19 instalatii si mori prin care "puneau raul la treaba". Astfel isi obtineau faina, tarate, ulei din seminte, joagare pentru taiatul bustenilor, dârste si pive pentru prelucrarea tesaturilor groase din lana si cazane pentru distilarea rachiului. Din toate aceste constructii mai rezista in prezent doar trei, dintre care complexul "La Valtori" este unicul de finisare a straielor.
"Eu sunt a treia generatie care continua meseria de valtorar, ... insa lumea se cam schimba, nu mai produce asa ceva. Batranii, de pe la 1848 au facut aici valtoare. Bunicul, Toma Greavu, a trait 84 de ani, i-a urmat taica-meu, Victor Greavu, care a trait 90 de ani. Le-a placut meseria, au indragit-o, au transmis-o mai departe. Si eu vreau sa le-o transmit la urmatorii." (Viorel Greavu, mester darstar)
Noua fata a gospodariei lui Greavu - muzeul Lisa - "La Valtori"
In 2000 s-au construit un nou atelier de prelucrare a straielor, facut in intregime din lemn, cu unelte, materiale si tehnici traditionale, dupa schite mai vechi ale lemnarilor. S-a reparat canalul prin care era adusa apa Lisei, s-a pus in functiune roata hidraulica si s-au amenajat caile de acces, o terasa si un butic de desfacere a straielor si tesaturilor traditionale din lâna, toate cu certificate de autenticitate a respectarii tehnicilor vechi. La terasa va asteapta placinte si sucuri naturale si cateva file despre Lisa, cea bogata in oameni speciali. Demonstratiile de lucru vor fi sustinute de mesterul Greavu.
Straiele - tesaturi cu traditie milenara in Lisa
Straiele sunt tesaturi groase din lana, mitoase, foarte calduroase si care tin o viata. Ele s-au regasit intotdeauna la loc de cinste, in “casa dinainte” a taranului fagarasean. Straiul era folosit ca recuzita de ceremonial in obiceiul traditional al cetei de feciori din Lisa- renumita prin “aruncatul in strai” al membrilor cetei.
Oile turcane sunt specifice Lisei, localitate la poala muntilor. Din lana de turcana s-au impletit secol de secol, aceste straie, care in unele parti sunt numite cergi. Straiele au un lung proces de confectionare. Mai intai in iarna se lucreaza la razboi, rezultand niste tesaturi groase. Acestea sunt puse in valtoare si la cosul de ingrosat. Deci e un proces mai lung si destul de costisitor, cu un pret rezonabil al unor produse traditionale care se fac respectand intocmai vechiul obicei. Straiele erau prezente in orice gospodarie si constituiau baza oricare lazi de zestre. Dupa straie vedeai bogatia si indemanarea tesatoarei.
"Cand isi marita fetele, in zestre intra un strai obligatoriu"
"Straiele se cladeau la fete ca zestre. Un strai, doua. Cine da doua era bogat. .. " (Tataru Elen, tasatoare din Lisa)
"La noi e obiceiul, cand tai jos panza de pe razboi, cand tai cu foarfeca aicea... sa nu fie barbati in casa, ca se duc in padure si-si taie piciorul sau mana cu securea."
"Alegeai cand tundeai oile, lana d-aia lunga. O spalai, o uscai, si-o scarmanai cu mana. Si-o pieptana cu piepteni din aia de canepa si trageau asa parul si-l puneai in caier." (Constanta Paler)
Lisa - un sat din Tara Oltului
"Lisa de azi nu seamana cu Lisa in care am copilarit eu. Casele sunt mai aratoase acum, au jaluzele in loc de obloane, verande, in loc de pridvoare si trei-patru odai fiecare. Cele vechi 
erau construite din barne. Acum se construieste numai din caramida, intr-un stil cam greoi, imprumutat de la oras. Lampile cu gaz au disparut. De asemenea fantanile cu cumpana de prin curti. Cu gust de teava ruginita uneori, apa e scoasa din pamant de pompe electrice. Pe acoperisuri de vad antene de televizor, iar copiii nu se mai mira ca se poate vorbi "prin sarma". (Octavian Paler)
Vorbind de Lisa, satul de pe vale, trebuie sa mentionam ca e locul unde a copilarit Octavian Paler, unde au rezistat in munti cativa partizani, care prin anii 1950 s-au opus comunismului si infundat puscariile. Unii dintre batranii partizani a fost partas la suferinta cu insusi parintele Arsenie Boca, staretul cu har si izvorul de tamaduire sufleteasca al Manastirii Sambata. Lisa si intreaga vale au o liniste stranie si atractiva. La Breaza, la aproximativ 5 km de Lisa am descoperit ruinele "La Cetate", un deal cu vestigiile unei cetati feudale. Constructia e atribuita lui Negru Voda, cel care a intemeiat Tara Romaneasca. Aceste pamanturi avand muntii ca pavaza au fost alese ca vetre si de daci, urmele constructiilor carora au fost descoperite tot aici pe taramul lui Negru Voda.
Mai multe informatii:
URL: http://www.etnobrasov.ro
Familia Greavu Viorel
Comuna Lisa nr. 381, judetul Brasov, tel.: 0268.246.843 / 0745 122 194
LA Valtori – deschis din mai-octombrie, duminica-vineri, intre orele 10-18; sambata inchis
.jpg)
Comuna Lisa se afla la:92 km de Brasov,
72 km. De Sibiu,
27 km de Fagaras
11km de Sambata de Jos
.jpg)
