Judetul Cluj
Teritoriu cu stravechi traditii istorice si culturale, actualul judet Cluj se inscrie in peisajul etnografic prin insemnate asezaminte muzeale ce concentreaza marturii de viata, munca si cultura de pe intreg teritoriul Transilvaniei, cit si prin originale marturii de viata materiala si spirituala existente in numeroase localitati rurale din judet.
Veti cunoaste importante muzee etnografice, constructori de case intregi in lemn, centre renumite de olari, port popular românesc si maghiar, bogate manifestari in cantecul si dansul popular de pe aici.
CLUJ-NAPOCA
Clujul, vechea Napoca constituie unul dintre cele mai insemnate centre in care se gasesc reunite in institutii muzeale de prestigiu valori reprezentative de etnografie si arta populara din Transilvania. Aceste institutii de cultura sant Muzeul etnografic al Transilvaniei si Sectia etnografica in aer liber a muzeului, amenajata in parcul Hoia.
Muzeul etnografic al Transilvaniei infiintat in 1922 avind ca director pe unul dintre cei mai de seama etnografi români ai vremii, Romulus Vuia, dispune de un bogat patrimoniu, reale documente cu privire la viata, civilizatia si cultura populatiei din Transilvania, precum si de o impresionanta colectie de diapozitive, fotografii si desene cu privire la creatia populara de pe meleagurile transilvanene, apartinand populatiei românesti si nationalitatilor conlocuitoare.
Vizitarea expozitiei nu trebuie facuta in ideea unei simple cunoasteri a unor „lucruri de demult", a unor „obiecte vechi" care odinioara au fost in uz, ci impune cunoasterea elementelor reprezentative de viata si cultura populara româneasca pe care mosii si stramosii nostri le-au folosit in viata cotidiana si le-au transmis cu grija generatiilor ce le-au urmat, adaugindu-le insa experienta si inovatiile generatiei lor.
Sint expuse unelte si obiecte etnografice a caror intrebuintare coboara adanc in trecutul indepartat al istoriei poporului nostru, dovedindu-i prin aceasta odata mai mult continuitatea de viata, civilizatie si cultura si pe meleagurile transilvanene. Piesele etnografice expuse in muzeu atesta, in primul rind, unitatea de cultura a poporului român si continuitatea lui multimilenara.
Avand un caracter net etnografic, expozitia de baza a Muzeului etnografic al Transilvaniei infatiseaza vizitatorului mai intii ocupatii, intr-o succesiune care corespunde insa dezvoltarii istorice a ocupatiilor in genere, si anume: vanatoarea, pescuitul, cresterea animalelor, agricultura, prelucrarea produselor agricole alimentare, prelucrarea plantelor textile, a pielii, prelucrarea lutului (olaritul), mineritul taranesc din zona Muntilor Apuseni, iar, in continuare, portul popular traditional din toate zonele etnografice ale Transilvaniei, precum si obiceiurile cu originalele lor marturii materiale.
O interesanta succesiune de instrumente, unelte si capcane folosite in vanatoarea traditionala demonstreaza vizitatorului ingeniozitatea cu totul remarcabila a omului in lupta cu natura, cu animalele. Unele capcane sant rare; sant interesanti virzobii cu ajutorul carora omul se deplasa iarna in locurile cu zapada mare. Barca monoxila expusa este o remarcabila piesa muzeala.
Din bogata colectie de piese faurite din lemn de care dispune muzeul, in salile unde este infatisata cresterea animalelor sint expuse piese remarcabile prin functionalitatea lor in viata de la stana: crinta, durata dintr-o singura bucata de lemn, specifica pentru acele grupuri de pastori care preparau renumita branza de burduf (ea se intilneste doar sporadic si la alte grupuri), ravarul general raspindit in gospodariile pastorale in care se prelucra o mai mare cantitate de branza, steandul pentru pastrat untul, nelipsitul putinei de batut untul, precum si o frumoasa colectie de bate ciobanesti etc.
Veti intalni insemnate elemente materiale privind ocupatia de baza - agricultura, unelte agrare care vorbesc despre vechimea si continuitatea acestei ocupatii inca din epoca geto-dacica. Impresioaneaza indeosebi plugul de lemn, grapa facuta in intregime din lemn, inclusiv coltii, uneltele specifice de secerat, cosit, adunat, vanturat, treierat. Tot aici se afla expuse si cunoscutele rasnite de piatra, mult folosite odinioara, precum si forme intermediare de mori actionate manual, utilizate concomitent cu diferitele tipuri de mori de apa.
Varietatea si specificul mestesugurilor sant bogat infatisate incepand chiar cu industria casnica textila. Razboiul de tesut, cu toate accesoriile necesare prelucrarii fibrelor textile, vorbeste elocvent despre insemnatatea acestei ocupatii in gospodaria si cultura taranului.
Mineritul taranesc retine atentia prin procedeele si uneltele cu care se extrageau metalele pretioase in Muntii Apuseni si in apele raurilor cu nisipuri aurifere. Una dintre aceste unelte, saitrocul, demonstreaza cat de simplu, dar in acelasi timp cat de ingenios, se proceda pentru a dobandi metalul atat de pretios.
Colectia de costume populare traditionale infatiseaza aspectele specifice fiecarei zone etnografice din intreg cuprinsul Transilvaniei si Banatului, reliefandu-se atat caracterele comune ale portului popular românesc, cat si bogatia, frumusetea cusaturilor, si in genere a ornamentatiei portului popular din Transilvania. Cu acelasi interes pot fi vazute marturiile legate de desfasurarea obiceiurilor, intre care cele de iarna ocupa o pondere insemnata.
Privita de R. Vuia ca parte integranta a muzeului, Sectia in aer liber a Muzeului etnografic al Transilvaniei amenajata in parcul Hoia, chiar de la inceputurile sale, mai pastreaza astazi, scapata ca prin minune de distrugerile razboiului, casa din Vidra — Campeni, adusa in muzeu inca in anul 1929. In prezent ea dispune de peste zeci de unitati grupate in doua mari sectoare: 1. Tipuri de gospodarii si monumente ale arhitecturii populare si 2. Instalatii tehnice taranesti si ateliere mestesugaresti.
Din aceste unitati sugeram sa se viziteze mai intii gospodaria din Maramures, construita initial in 1795, cu casa si interiorul caracteristice zonei. In interior atrage atentia cuptorul masiv de copt paine ce are in fata vatra libera cu un cadru masiv de stejar, apoi culmea, blidarul si cuierele, precum si faimoasele textile maramuresene. In continuare, trebuie vazuta casa din 1841 adusa din Telciu (judetul Bistrita-Nasaud), ce pastreaza planul original al locuintei cu tinda cu doua iesiri si piesele de interior ale casei nasaudene traditionale.
Gospodaria din Geaca, judetul Cluj, este reprezentativa pentru zona de campie a Transilvaniei si se caracterizeaza printr-un mare si variat numar de acareturi si constructii gospodaresti. Continuandu-se vizita, veti remarca gospodaria din Imper-Ciuc ce dateaza din secolul al XVII-lea, cuprinzand aspectele specifice ale unei gospodarii si locuinte secuiesti, cu poarta mare din lemn, cu cuptoriste, suri, soproane si alte acareturi, cu un interior caracteristic din secuime. Nu mai putin interesanta este si gospodaria de viticultor din Galda de Jos (judetul Alba) ce dateaza din secolul al XVII-lea.
Intre cele mai valoroase unitati mestesugaresti din muzeu situam si casa olarului din Leheceni (judetul Bihor), vestit centru de olari cu o intensa activitate; apoi casa cioplitorului de testuri adusa din Almasul Mare (judetul Hunedoara), unitate nemaintalnita in alte muzee etnografice in aer liber din tara; casa motului varar de la Vidra din Tara Motilor (judetul Alba), in apropierea careia este amplasata o sura poligonala, caracteristica in trecut gospodariilor din regiunea Muntilor Apuseni. Originale si rare astazi sint steampul pentru zdrobit minereul aurifer adus din Muntii Apuseni, fieraria provenita din cunoscutul centru de mestesugari in fier de la Rimetea (judetul Alba), apoi pivele de ulei, morile, intre care mentionam moara cu roata verticala de la Josenii Bargaului si pivele de batut sumane de la Zagra (judetul Bistrita-Nasaud).
BEDECIU
Sat ce apartine comunei Manastireni, Bedeciul este renumit ca centru de prelucrare a lemnului, indeosebi ca centru românesc de dulgheri care se ocupau cu construirea de case din lemn. Aici se gasesc inca in viata mesteri care odinioara confectionau pe loc, fara vreo comanda prealabila, diferite case si constructii gospodaresti, cumparate apoi de oameni din diverse sate si transportate acolo.
Bedecenii construiau case din lemn, poieti pentru animale, suri, porti, cotete,etc. Ei stiau sa confectioneze si pluguri, juguri, roate, care etc. Vizitatorul care se intereseaza de un asemenea aspect va afla, intrind in vorba cu mesterii mai batrani, cum isi organizau bedecenii munca la astfel de case, secretul targuitului, modul si uneltele lor de lucru, precum si aria satelor unde isi desfaceau „marfa", adica casele sau constructiile din lemn gata facute. Iar constructiile iesite din mana mesterilor bedeceni au avut o raspindire larga in zona Calatei, in sate din Campia Transilvaniei pana la Catina, Silvas, Sarmasel si chiar in sate de pe valea Muresului.
Ei stiau sa confectioneze si pluguri, juguri, roate, care etc. Vizitatorul care se intereseaza de un asemenea aspect va afla, intrind in vorba cu mesterii mai batrani, cum isi organizau bedecenii munca la astfel de case, secretul targuitului, modul si uneltele lor de lucru, precum si aria satelor unde isi desfaceau „marfa", adica casele sau constructiile din lemn gata facute. Iar constructiile iesite din mana mesterilor bedeceni au avut o raspindire larga in zona Calatei, in sate din Campia Transilvaniei pana la Catina, Silvas, Sarmasel si chiar in sate de pe valea Muresului.
CALATELE
In comuna si satele ei exista numeroase aspecte inedite de cultura populara traditionala româneasca si maghiara.
Pe terasele depresiunii se insira asezarile umane ce au in genere forma de amfiteatru, alungindu-se in lungul vaii unde se intinde ulita principala a satului. Aici se intalnesc case construite in intregime din barne, alcatuite din casa cu camara sau numai din doua incaperi de locuit, cu un tirnatin lungul fatadei casei, cu acoperis tuguiat din sindrila.
Si la Calatele poate fi intilnit gabanasul, constructie de lemn in care se pastrau produsele agricole necesare familiei.
In curtea fiecarei gospodarii se afla, in spatele grajdului, colnita, constructie amenajata in care erau adapostite oile iarna. Si aici, ca si in multe alte zone transilvanene, oamenii mai in varsta atesta ca forma mai veche a acoperisului casei si acareturilor a fost din paie, deoarece acestea erau mai durabile.
In Calatele poate fi vazut si costumul popular traditional specific românesc, cu elemente caracteristice portului femeiesc — camasa cu ciupag, catrinta cu trup vanat etc., apoi portul barbatesc cu camasa, cioarecii si pigotarul; ca imbracaminte de deasupra, iarna se purtau sumane si tundra. Intre piesele curente de port se afla si gluga. Frumusetea si originalitatea pieselor de port este pusa pe deplin in evidenta de ornamentica realizata prin tesaturi si cusaturi. In Calata se intalneste si costumul specific populatiei localnice maghiare.
Tot aici, in Calatele, exista inca mesteri in prelucrarea artistica a lemnului, care confectioneaza obiecte mici din lemn.
DEJ
In Muzeul municipal, alaturi de un bogat material arheologic si epigrafic, sint expuse si piese etnografice de interes local-zonal.
FRATA
In satele comunei se intalnesc inca locuinte taranesti traditionale specifice Campiei Transilvanei, alcatuite din tinda si casa mare, cu amenajarea interioara caracteristica acestor meleaguri. Alaturi de vechi elemente de arhitectura populara, poate fi vazut un mare numar de case noi, in care este vadita influenta urbana. La satence turistul poate admira tesaturi de interior de rara frumusete, lucrate in maniera traditionala, indeosebi fete de masa, stergare, cuverturi pentru pat, covoare etc. Poposind in Frata inspre toamna, se poate asista la desfasurarea ceremonialului de nunta, in care datinile si obiceiurile de veche traditie se mentin si astazi.
IARA
Un crimpei din originala Tara a Motilor mai poate fi surprins si azi. Structura asezarii este cea tipica pentru intreaga zona si ofera o imagine asupra posibilitatilor de evolutie a asezarilor umane in Apuseni. Un imens camp de cunoastere se deschide aici, ca si in comunele invecinate, pentru turistul care este preocupat de aspectele stravechi ale prelucrarii artistice a lemnului si de modul in care isi desfaceau odinioara motii produsele lor din lemn in satele din Campia Transilvaniei.
POIENI
In drum spre Ciucea, oprindu-se la Poieni, se pot afla multe aspecte specifice odinioara clacii de tors, care se facea in satele din bazinul superior al Crisului Repede si unde localnici mai in virsta cunosc inca hora clacii, adica cintecul ceremonial al clacii de tors.
Trasee:
Cluj-Napoca — Iara
Huedin — Calatele
Huedin — Bedeciu
Huedin — Poieni.
JUDETUL SALAJ
Pe aceste meleaguri s-au descoperit marturii arheologice care vorbesc despre continuitatea de viata si cultura din neolitic, pana azi, despre intensa activitate a populatiei geto-dacice si a celei daco-romane; aici a existat una din primele formatii statale românesti. Mihai Viteazul a obtinut la Guraslau victoria impotriva lui Sigismund Bathory, iar pe la Ciser a trecut si Horea; in aceste sate au avut loc puternice miscari ale iobagilor precum si miscari taranesti in veacul trecut.
Veti intalni numeroase sate care isi mentin pana astazi structura traditionala, indeosebi sate de tip rasfirat ce se intind in zonele montane. Pentru multe sate din Salaj continua sa ramina specifica vechea arhitectura in lemn, interioarele ce-si pastreaza structura traditionala, portul popular cu cusaturi caracteristice zonei. In localitatile salajene continua sa existe numerosi mestesugari si creatori populari talentati. Populatia satelor pastreaza datini si obiceiuri de veche traditie, indeosebi cele de nunta si cele practicate la sarbatorile de iarna.
ZALAU
Aflata intr-o regiune pitoreasca de la poalele Mesesului, resedinta judeteana dispune de un muzeu judetean de istorie si arta in cadrul caruia se afla o sectie etnografica; aici puteti admira frumusetea tesaturilor de interior si a pieselor de port popular de pe meleagurile salajene. In muzeu sant si piese de ceramica populara, icoane pictate pe sticla, obiecte de ara populara cu functionalitate utilitar-artistica, executate in maniera traditiei loculului.
Municipul Zalau, centru turistic important, atrage vizitatori si prin festivalurile folclorice, serbările câmpeneşti şi pastorale, organizate in perioada martie-decembrie: “Ecouri transilvane” (Festival internaţional coral), “Măsurişul de la Pria” (serbare pastorală), “La fântâna dorului” (festival folcloric pentru românii de pretutindeni, Şimleu Silvaniei), “Mihai Viteazul” (Guruslău, serbare câmpenească), “Ecouri meseşene” (Festivalul dansului femeiesc, etc)
PLOPIS
Una din localitatile specifice de la poalele Muntilor Plopisului pastreaza aspecte din arhitectura populara traditionala, case construite in intregime din lemn, care demonstreaza arta mesterilor constructori de odinioara. In traditia localitatii este cunoscuta faima mesterilor constructori de case, care in sec. al XIX-lea se deplasau la distante, uneori foarte mari, si construiau acolo case pentru localnici. In Plopis exista mestesugari care confectioneaza piese de mobilier, indeosebi lazi de zestre frumos increstate.
TIHAU
In vechea localitate româneasca situata pe Valea Almasului, la o mica distanta de Jibou, poate fi cunoscut modul in care s-a desfasurat in ultimele decenii trecerea de la o ocupatie la alta. Aici pot fi vazute forme de vase confectionate din lut care odinioara faceau parte din ustensilele casnice specifice in locuinta populatiei din zona Salajului.
Sugeram sa vedeti piesele de ceramica devenite raritati, in special diferitele categorii de oale, cantilefolosite pentru transportul lichidelor, blidele, olurile, ciripurile, adica vazele pentru flori, etc. Cunoscandu-se aria in care se intindea sfera relatiilor de schimb ale olarilor localnici, se vor cunoaste implicit si relatiile de interferenta si schimburi reciproce culturale care cuprindea ca zona satele din imprejurimile Jiboului, cele situate intre Muntii Mesesului si dealurile Clujului.
Trasee:
Zalau — Plopis
Jibou — Tihau.
